*
*
Prozatorul vămean Mugur Sasu îmi trimite, drept cea mai teribilă urare de An Nou, patru fotografii, cu pietre scrise, prin săpare a literelor, găsite de el pe muntele Tătarca. Despre astfel de mărturii, descoperite, de la Simion Florea Marian, încoace, istoricii obişnuiesc să se pronunţe, superficial şi cu o anume condamnabilă suficienţă, că ar însemna “opere” ale ciobanilor (de parcă ciobanii valahi ar fi fost toţi nişte redutabili Ciorani!), care nu trebuie să ne atragă atenţia. Dar, chiar dacă istoricii ar avea dreptate, pietrele acestea tot au nevoie de descifrări, de datări şi de interpretări (mă îndoiesc de faptul că toate ar conţine “mesaje creştine”).
*
*
Pietrele acestea scrise, indiferent de conţinutul mesajului lor vechi, ar trebui păstrate, conservate şi arătate lumii, inclusiv specialiştilor, pentru că orice explicaţie, chiar şi nespectaculoasă, tot înseamnă ceva, tot reprezintă un plus faţă de ignoranţa noastră inactivă.
*
*
Nu am îndoieli asupra faptului că Managerul Muzeului Bucovinei, Constantin Emil Ursu, se va arăta interesat de astfel de relicve şi că va afla în Mugur Sasu, prozatorul de mare forţă şi cunoscătorul temeinic al ţinuturilor bucovinene, şi un bun colaborator în recuperarea de patrimoniu ignorat.
*
*
Aşa că o să-mi încep noul an ca mediator între Mugur Sasu (în fotografia de mai sus) şi Constantin Emil Ursu, iar dacă tentativa îmi va reuşi, atunci e sigur că vom putea afla, cu îndrumarea pasionaţilor muntelui, şi celelalte relicve tainice, dar atât de misterioase, pe care le macină vremurile prin munţii noştri.
*