*
*
Povestea e simplă şi se petrece, în fiecare zi de 27 decembrie (Sfântul Ştefan) a fiecărui an, la Suceava, începând din jurul amiezii, când sosesc, din satele judeţului Suceava, ritualurile mitice strămoşeşti. Sucevenii se adună cu miile, pe traseul veşniciei (care s-a născut la sat şi stâncă a rămas) şi în piaţa centrală a oraşului.
*
*
Momentele principale ale poveştii sunt: aşteptarea, parada urătorilor şi spectacolul, deci călătoria în timp şi înfruptarea cu spiritualitate străveche. În spatele poveştii, se află colegii mei, de la Centrul Cultural “Bucovina”, Consiliul Judeţean Suceava, primăriile rurale din judeţ şi mii de oameni cu identitate distinctă.
*
*
Şi, astfel, în fiecare an, sucevenii au parte de o bucurie, care le înfrumuseţează sărbătorile de iarnă. Ceea ce e bine. Iar, spre aducere aminte şi spre ştiinţa altora, de departe, postez cronica în imagini, atâta cât am izbutit s-o “consemnez”, până m-a răzbit frigul (I. D.).
*