*
*
Într-un ţinut de mărimea Bucovinei şi cu o populaţie asemănătoare numeric, se nasc, într-o generaţie, 7-8 poeţi. Ceilalţi nu sunt nişte mâzgâlitori de hârtie, descurcăreţi şi plini de relaţii (nu mai vorbesc de femininele lirice, care mai au o armă, pe care o pun la bătaie în favoarea falsei lor cariere), care nu contează, chiar dacă tropotesc de te asurzesc pe pielea dubită a clipitei.
*
Victor T. Rusu este unul dintre acei poeţi înnăscuţi ai Bucovinei, dar, ca şi alţi poeţi înnăscuţi (Constantin Severin, Roman Istrati, Liviu Dorin Clement sau Dan Bodnar), a renunţat să mai scrie şi să mai publice poezie. De ce o fac, e treaba lor. Treaba mea este că mă doare sufletul când văd că patrimoniul liric al Bucovinei sporeşte greu, dintre poeţii înnăscuţi, doar Constantin Hrehor, Alexandru Ovidiu Vinţilă şi George Bodea mai publicând, rar şi parcă pe ascuns, câte o carte de poezie, demnă de toată admiraţia.
*
Încă nu mi-am pierdut speranţa că poeţii înnăscuţi, care au depus armele, se vor întoarce la poezie şi, tocmai de aceea, în semn de provocare, o să încep demersurile pentru întoarcerea poeţilor poeţi în cetate, arătându-vă una dintre cărţile care înseamnă cu adevărat ceva, inclusiv prin grafica, semnată de regretatul mare pictor Ion Carp Fluierici (I. D.):
*
*
*
*
*
Continuarea, în galeria ataşată.
*