*
Jan Dlugosz, la masa de scris
*
Documentul de cancelarie moldovenească, uricul din 30 martie 1392, scris, în chirilică, doar cu majuscule, transcris cu grafieri diferite (“Bucovina” şi “bucovina”), inexistente în uric, are parte de o traducere arbitrară, care nu ţine cont de notorităţile vremii (“Bucovina” se scrie doar “bucovina”, în ciuda diferenţelor din transcriere, ca să nu mai vorbim de fotocopia ouricului original):
*
Fotocopia uricului din 30 martie 1392
*
Detaliu din uric, cu BUCOVINA grafiată, de două ori, în dreapta
*
BUCOVINA, dublă grafiere în chirilică cu majuscule
*
Detaliu din transcriere (o dată, “Bucovina”, de două ori “bucovina”
*
Traducerea, cu “Bucovina” scrisă mereu “bucovina”
*
Pentru a ne convinge dacă documentul moldav, care ţine, la începuturile statale, ca şi letopiseţele, de spaţiul cultural polon, se referea la un ţinut moldovenesc şi nu doar la nişte simple păduri, trebuie să apelăm la documentele polone, primul dintre ele fiind tratatul maghiaro-polon, din 1412, de împărţire a Moldovei între cele două state, conduse de doi regi fraţi între ei, Sigismund, regele Ungariei, şi Vladislav, regele Poloniei, document pe care îl găsim trabscris în cronica “Annales seu Cronicae incliti Regni Poloniae“, de Jan Dlugosz.
*
Joannis Dlugossii, numele latinizat al lui Jan Dlugosz
*
Coperta “Analelor” (letopiseţele) lui Dlugosz
*
.În textul tratatului maghiaro-polon, reprodus între paginile 133-139, există, la pagina 137, următoarele menţionări ale “ţinutului păduros, numit Bucovina”, “mare”, între munţii Carpaţi şi Siret, “mică”, între Siret şi Prut, dar şi dincolo de Prut, în pustietăţile estice:
*
„quod silvae maiores Bukowina dictae, incipiedo a montibus seu Alpibus Regni Hungariae, inter eandem terram Moldavie et terram Sepenyczensenm situatae, penes Sereth, protendentes se ad aliam silva minorem Bukowina dictam, usque ad fluvium Pruth”
*
Detaliu din pagina 137
*
Detaliu din traducerea polonă (p. 127) a aceluiaşi text
*
În traducere, împărţirea Moldovei urma să înceapă de la „pădurile cărora li se spune Bucovina mare, pornind de la munţii Alpi sau Ungureşti, pe acelaşi teren dintre ţinutul Moldovei şi ţinutul Sepenyczensenm, până la Siret, de unde se întind alte păduri, numite Bukowina mică, până la râul Prut”.
*
În accepţia cancelariilor maghiară şi polonă, Bucovina, cu două părţi ale sale, mare şi mică, avea acelaşi statut ca şi Şipeniţul, de ţinut, deci de regiune geografică, termen la care avea să se renunţe, în documentele de cancelarie moldovenească, după reforma statului, săvârşită de Alexandru cel Bun.
*
Coperta “letopiseţului” lui Marcin Bielski
*
Într-un alt “letopiseţ” (adică “anale”, în slavonă), la care face dese recursuri Grigore Ureche, cel al lui Marcin Bielski, în relatările despre războaiele polono-moldave, există trei referiri la Bucovina, şi nu la “bucovina” (în limba polonă, avem: pădure de fag – las bukowy; păduri de fag – lasy bukowy, pădure mare de fag – duża buczyny):
*
Detaliu din pagina 909
*
Deci: „A gdy sie tego dowiedzial Stefan, zenasy przez Bukowine, mieli ciagnac, a nie tamtedy, ktoredy asl”.
*
În traducere: “Şi odată ce am aflat că Ştefan, se apropie de Bucovina, ne-am retras astfel”.
*
Detaliu din pagina 910
*
Textul „obrocili sie prosto na Bukowina, gdzie naszy czwartym noclegiem przyszli: a wsze, gdzie szli, szkody niezmerne Wolokhom czynili, wiec bez sprawy azli, jako doma przespiecznie, sobie poczynajac: co baczac Wolochowie zasadzke na nie uczynili na Bukowina i drzewa na to podarli” are următoarea traducere:
*
“se întoarseră direct la Bucovina, unde au sosit după a patra noapte: şi mereu, pe drumul pe care au mers, valahii le-au făcut daune, ţinându-i treji, astfel încât, primejdia îi însoţea în drumul spre casă, începând cu acea ambuscadă, pregătită de valahi în Bucovina, unde au înţinat şi rupt copacii”.
*
Detaliu din pagina 904
*
Deci, „Drudzy zas, co do Woloch uciekli, Stefana vojewody byli zbici, ktori Wolochy awe w polskie szaty zubieral (co je na Bukowinie Polakom pobral) i powiedal, ze je Polaci pobili”, care s-ar traduce prin “La rândul său, după ce volohii i-au bătut pe polonezi, alungându-i, Ştefan voievod era venerat în toată Ţara Românească pentru trofeele poloneze capturate (în ambuscada din Bucovina) şi pentru că prin acoperire cu păduri i-a bătut”, menţionează, iarăşi, Bucovina ca ţinut, ca regiune geografică.
*
Mândrele steaguri poloneze
*
De ce nu ţine cont istoriografia românească de limbajul internaţional al vremii, referitor la ţinutul păduros din nordul Moldovei, numit Bucovina, motivând, cu intenţia de a de-legitima “pretenţiile” austriece, cu faptul că ar fi existat 13 “bucovine” pe teritoriul românesc (de parcă nu ar fi existat tot atâtea “Bucureşti”, anterioare celui care ne este capitală – două doar în judeţul Suceava: Zvoriştea şi Capu Codrului)? Dar chiar şi Austria, în proclamarea Ducatului Bucovinei, atestă că Bucovina este un vechi ţinut moldovenesc.
*
Contrafacerea istoriei, şi prin traducerea voit greşită a vechilor documente de cancelarie, ne păgubeşte de istorie, inclusiv de o primă atestare documentară a regiunii geografice Bucovina, compusă din două teritorii, dar atestată ca atare, pentru prima dată, în
*
30 martie 1392.
*
Trackbacks/Pingbacks