*

Caragiale 1

*

Boul şi viţelul

*

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,

În zilele noastre, de soartă ajutat,

Învăţă la şcoală cartea de citire

Şi ajunse boul un bou învăţat.

*

Mare lucru-n lume e învăţătura,

Ţine loc de multe, chiar şi de talent…

Printr-o bună şcoală, rafinezi natura,

Din viţel poţi scoate un bou eminent.

*

Nu încape vorbă, între animale,

Un aşa specimen greu să mai găseşti…

Să citească zilnic feluri de jurnale,

Rumegând atâtea ştiri politiceşti.

*

Astfel, eminentul, la curent cu toate,

Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:

„Unchiule, cum merge?”, „Excelent, nepoate.

Cea mai grea problemă s-a şi resolvit”.

*

„Unchiule, iar glume!”, „Ba deloc, băiete.

Sunt de-acord cu toţii, foarte sigur ştiu…

Să m-asculţi pe mine; eu citesc gazete;

Tu nu ştii nimica, eşti un ageamiu.

*

Mă-ndoiam eu însumi; m-am convins, în fine,

C-am scăpat, de-acuma, de orice nevoi:

Îţi sunt deopotrivă voitori de bine

Şi au multă milă cei mai mari de noi.

*

N-au pierit zadarnic, astă primăvară,

Dintre noi atâţia ca la zahana!

Drepturile noastre sfinte triumfară,

O să-avem izlazuri, dacă ni s-or da…”.

*

A rămas viţelul ca un gură-cască,

Fericit că-n fine sacra speţă-a lui

O avea de-acum din belşug să pască

Şi-o purta mai lesne greul jugului!

*

(Calendar literar şi artistic pe 1909, Socec, pp. 52, 53).

*

Sonet

*

Fericiţi cei săraci, etc.

*

Infam, hidos spectacol şi-ngrozitor de trist,

Cum varsă lacrimi fiii mulţimii proletare!

Vai, glasul meu se pierde-n măreaţa lor cântare:

În corul de revoltă, eu sunt un biet corist!

*

Dreptatea ne distruge cu dublele-i cântare:

O lume-ntreagă geme sub jugul pesimist –

Chemăm cu toţi profetul: mai vin-odată, Christ!

Poporul care plânge, deşi e gol, e tare!

*

Cu hidra – Capitalul peste putinţă pace!

A, dacă el, profetul, un semn ceresc ar face,

Sânge-aş vărsa eu pentru-nfrăţirea tuturor!

*

Infama burghezie nu mi-ar opri mânia –

Mi-aş arăta prin crimă eu, slabul, omenia:

Jos cruda plus-valută! „Vorwaerts!” Excelsior!

*

(Moftul Român, nr. 31, 16 mai 1893)

*

Da…nebun!

*

Dispreţuiesc onori, avere;

De slavă m-am hrănit destul!

Alt orizont privirea-mi cere:

De-aşa nimicuri sunt sătul!

*

Să nu-mi azvârle-atotputinţii

Nici o favoare… Nu, n-o vreau!

Am o comoară-n fundul minţii:

De-ajuns îmi sunt acum eu!

*

Trec astăzi ignorat prin lume,

Dar, tainic, las în viitor

Un semn, o glorie, un nume

Acestui imbecil popor!

*

Să linguşesc telurici patemi?

Reptilă, eu? Prea mândru sunt!

Apollo calea demnă-arate-mi

Pe-acest tâmpit, senil pământ!

*

Mulţime brută şi ingrată!

Cu-a mea cântare nu putui

În viaţă-mi să te mişc odată.

Şi-odată-o să-mi ridici statui.

*

„Ah, eşti nebun!”, mi-au zis mişeii.

„Da, sunt nebun!”, răspuns-am eu…

Ca voi strigau şi fariseii

Crucificând un Dumnezeu!

*

Tenebre fără fum mă-nghită

De-oi face din divina harpă

O palidă prostituată

Şi din cântarea mea, o marfă!

*

Pe coardele acestei lire,

Voi intona un cânt sublim:

Poet sunt! Nu voi umilire…

Poeţi, să nu ne umilim!

*

(Moftul Român, nr. 32, 20 mai 1893)

*

Duel

*

Naivul plug, odată (probabil ofensat),

La un duel de moarte pe tun l-a provocat,

Dar adversarul ţanţoş răcni cavalereşte:

„Mişelule-ngenunche!”. Şi-n frunte l-a scuipat…

Şi, pe teren, naivul a fost silit, fireşte,

Mult umilite scuze să ceară de la tun.

*

Morală:

*

Doamne, fereşte

Pe mojicul prost de boier bun!

*

(Convorbiri critice, nr. 13, 1 iulie 1907, p. 581)

*

Idilă

*

Ia vezi toanta de Mărie!

Ce gătită! Cum şi-a dat

Pe obraz cu rumenie

Şi pe cap cu alifie:

Să se mire toţi din sat!

*

Ia te uită, şi Ilie,

Ce flăcău bun de peţit!

Cu iţari noi de dimie

Şi cu flori la pălărie,

Şi cu cisme s-a-nnoit!

*

– Fă Mărie, nu dai laba?

– Nu ţi-o dau, măcar să mori!

– Fă, te rog! – Mă rogi degeaba!

– Apoi, dacă-aşa ţi-i treaba,

Te iau altfel şi… ori, ori.

*

– Mă, se vede, nu ţi-e bine…

Fii de treabă, nu fi prost:

Intri-n iad, sărac de tine!

Ai uitat, nu ţi-i ruşine

Că acum suntem în post!

*

– Dacă-i post, de ce la Nică

Ochii toată ziua-ţi caşti?

– Meri, te plimbă! Ce-i adică

Numai ochii? Tu… n-ai frică!

Tu aşteaptă pân-la Paşti…

*

Şi-a plecat pătruns Ilie…

Ce mândreţe de flăcău!

Cu iţari noi de dimie

Şi cu flori la pălărie,

Şi îl strânge-o cizmă rău!

*

(Universul, 3 aprilie 1909)

About admin

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *