*
*
Documentul primei atestări documentare a satului Măriţei, descoperit şi publicat, mai întâi, în limba germană, de către Wickenhauser, în colecţia de documente ale mănăstirii „Solka” (pp. 98-99), şi localizat, în timp, de către acesta între anii „1634 aprilie – 1639”, avea să beneficieze de o datare exactă, 6 aprilie 1634, odată cu apariţia cărţii „Cronica Episcopiei Rădăuţi”, de Dimitrie Dan (Cernăuţi, 1923). Prin urmare, în acest an, în 6 aprilie, satul Măriţei împlineşte 370 ani de atestare, ocazie cu care voi reproduce integral zapisul menţionat:
*
„Adică eu, Evloghie, episcop de Rădăuţi, scriu şi mărturisesc, cu acest zapis al meu, că am cumpărat o ocină, satul întreg Meleşăuţi, cu vecinii. De asemenea, am cumpărat eu jumătate din jos a satului Măreţei, cu vecinii, care se află în ţinutul Suceava, la apa Sucevii, şi am dat aceste sate, ca o dreaptă danie şi dăruire, surorii mele Ana, ca să-i fie dăruire în veci. Şi nimeni din fraţii mei sau din rudele mele să nu se amestece în această dăruire a mea, pe care am dat-o surorii mele, Ana. Iar dacă cineva din neamul meu sau din rudele mele s-ar ridica şi cui ar vrea să-i dea, din bunăvoinţa ei, aceluia să-i fie dat, dar cu voia mea nu este nimănui dat, decât sus amintitei. Iar cine s-ar ridica din neamul meu, acela să fie neiertat de mine şi de bunul Dumnezeu, în vecii, şi să fie blestemat de cei 318 părinţi.
*
Şi la această întocmire au fost de faţă Stratulat, Dumitru şi Simion de Soloneţ, cu fiul său, Constantin, Dociul, şi Nacul, şi Constantin Ciogole, pârcălab.
*
Şi, de faţă fiind aceşti boieri, am arătat eu semnele de hotar ale Meleşăuţilor, după hotarnica făcută la porunca măriei sale, Vasilie Voievod, anume: dinspre Crăiniceşti, de la Izvorul Rece, către… la deal, la Izvorul Puturos, şi merge, la vale, până la… dealului, până la deal, care cade înspre Hrinceşti şi merge, peste apa Sucevii, în baltă, unde vine pârâul morii de la Horaiţ, şi hotarul o ia în sus, pe Horaiţ, până la buza dealului, către Româneşti, în jos, peste Horaiţ, şi la izvor, la drum, până la Izvorul Rece.
*
Eu am dat răzeşilor, pentru acel pământ, bani gata şi am făcut să fie pomenire veşnică surorii mele, Ana.
Şi pentru credinţă, am pus şi pecetea.
A scris Udrea.
Eu, Ieremie Murguleţ, m-am iscălit, întâmplându-mă de faţă.
Eu, Stratulat”.
*
Istoria atestată a satului Măriţei, întotdeauna legată de cea a Dărmăneştilor, sat menţionat, pentru prima dată, în 7 ianuarie 1403, când a fost dăruit Episcopiei Sucevei, până atunci făcând parte din „ocina dreaptă” a voievodului Alexandru cel Bun, cel care adusese la Suceava, încă din 29 iunie 1402, moaştele Sfântului Ioan cel Nou. Sfântul fusese depus în biserica de mir a Moldovei, care ţinea loc şi de episcopie, iar satele „Hreţca pe Suceavă (Dărmăneşti) şi Averăuţi pe Suceavă (Vereşti)” însemnau ofranda pe care o aducea voievodul, „la soborul Sfântului Ioan Botezătorului”, noului patron spiritual al capitalei Moldovei.
*
Evlochie, pentru a doua oară episcop al Rădăuţilor, cumpărătorul din 6 aprilie 1634, era, conform cercetărilor făcute de Dimitrie Dan, un om hapsân, amestecat în fel de fel de afaceri oneroase.
*
Pe Ana avea să o moştenească Toader Murguleţ, stăpânitorul unei obşti săteşti de neamuri străvechi, reprezentată, în 6 aprilie 1659, la o hotărnicire în Iacobeşti, de Ipatie Murguleţ, Lupul Dubnim, Ionaşco Pintescul şi de fraţii Gligorie, Loghin şi Simion Pintescul.
*
În 15 octombrie 1669, Toader Murguleţ biv vel (fost mare) armaş lasă, prin testament, „a patra parte de sat Mărăţei” Irinii Murguleţ, iar o altă a patra parte, fraţilor Dumitraşco şi Maria, copiii lui Andrei Murguleţ, alt fiu al lui Toader.
*
În 15 iunie 1706, Vasile Candachia şi Toader Dubniţă vând partea lor de sat, „din vatra satului, din fănaţ şi din pădure, de la hotarul Călineştilor pănă la apa Sucevei”, clucerului Constantin Sbiera pentru 15 lei turceşti.
*
În 1 decembrie 1711, Maria, fata Dochiei şi nepoata Ancăi şi a lui Andrei Murguleţ, vinde „a patra parte, partea de jos a satului Mărăţăi”, pentru 40 lei bătuţi, aceluiaşi Constantin Sbiera, ajuns, între timp, logofăt.
*
În 1733, Constantin Sbiera dăruieşte fetei sale, Ileana, văduva comisului Negoiţă Ciudin, moşia sa din Mărăţăi.
*
În 9 iunie 1745, Constantin Line vinde lui Dumitraşco Sbiara a opta parte din satul Mărăţăi, parte primită de la Mihalachi Pilat, la schimb… valoric, „pentru o ţigancă cu care mi-a fost dator”.
*
În 10 iulie 1751, Ilinca lui Nicolae Totoescul, popa Lupul Cocoşatul şi Ştefan Totoescul dovedesc, la Divan, că le aparţine a şasea parte din sat.
*
Dintre emigranţii ardeleni, doar patru familii se stabilesc la Măriţei, prima, în 1758, cea a plugarului din Budeşti Ion Ferţa, care sosise împreună cu soţia, apoi, în 1763, cea a plugarului George Ungurean, din Frişu, însoţit de soţie, de un băiat şi de o fată, apoi, din anul următor, 1764, şi de familia fratelui său, Dumitru Ungurean (cu soţia şi un băiat) şi cea a cumnatului, Timoftei Ureche, care sosise tot din Frişu, împreună cu soţia, cinci feciori şi trei fete, stabilindu-se pe moşia mazilului Hallban şi a lui Ioniţă Costin.
*
Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Mărăţăi, în Ocolul Vicovilor, fără alte precizări, „29 – toată suma caselor”, însemnând o femeie săracă şi 28 familii de birnici.
*
La venirea austriecilor în Bucovina (ocupaţia s-a încheiat în data de 1 octombrie 1774), satul Măriţei avea 33 familii, dar satul creşte, până în 1784, la 114 familii, datorită colonizării cu 81 familii de galiţieni, pe care o va face noul proprietar, negustorul armean Ivan Capri.
*
În 30 noiembrie 1782, în faţa Comisiei cezaro-crăieşti de delimitare a proprietăţilor în Bucovina, de la Siret, s-au prezentat boierii moldoveni Gheorghi Ciudin şi Constantin Cozmiţă, care au declarat că stăpâneau partea jos a satului Măriţei şi a cincia parte din partea de sus, Ciudin ca moştenitor al mamei sale, Ileana lui Constantin Sbiera, iar Cozmiţă, partea soţiei sale, fata lui Dumitraşco Sbiera.
*
În 27 martie 1783, în faţa aceleiaşi Comisii s-a prezentat armeanul Ioan Kapri, ca intermediar, pentru a revendica pentru ruptaşul Gavril Fedelişanul şi socrul acestuia, popa Lupul zis Cocoşatul sau Belea, o treime din satul Măriţei.
*
În 20 decembrie 1784, Gheorghe Ciudin, fiul lui Negoiţă Ciudin şi al Ilenei lui Constantin Sbiera, vinde lui Ivan Kapri o treime din satul Măriţei, partea sa, pentru 2.550 lei.
*
Ivan Capri (Ioan Căprii, cum i se zice într-un alt document) cumpără Măriţeia, pe bucăţi, începând din 22 august 1785, când achiziţionează un sfert din satul Iacobeşti, pe care îl va alipi la Măriţeia, apoi în 8 decembrie 1786, când cumpără sfertul de sat al lui Gheorghe Ciudin, iar în 20 decembrie, ce mai rămăsese din proprietatea lui Ioniţă Coşăteanul, celălalt ginere al popii Lupul „Cocoşatul-Belea”, şi, pentru că dorea să-şi exploateze eficient noua moşie, începe o masivă colonizare cu galiţieni.
*
Din rândul acestor agricultori avea să se ridice, la 1848, deputatul-ţăran Dolenciuc, ales, în 14 iunie 1848, deputat de Suceava în Parlamentul din Viena cu 59 voturi din 74.
*
Zestrea toponimică a satului Mărăţei tezaurizează, începând cu anul 1761, numele unor obşteni (Casa lui Pistrugă, Crâşma lui Dobrenchi, Pârâul Neagul, Pârâul Danila, Lunca Meretzeika, Dubena, Hliniţa, Zapuschi), care se adaugă unor toponime străvechi (Lunca, Pârâul Hatnei, Pârâul Racovăţ, Pârâul Sorbu, Opcina, Dealul, Dumbrava, Grui, Livada, Sălişte, Valea, Bursuci, Pădurea Pruncului, Pădurea Obştei, Ograda etc.
*
Biserica din Măriţei a fost fundată în 1901 şi sfinţită în 1904, patron bisericesc fiind Bogdan de Prunkul, până atunci enoriaşii fiind arondaţi bisericii din Hatna.
Şcoala din Măriţei, cu 2 clase, a fost înfiinţată în 1858[2].
*
În 1910, Măriţeia Mică avea 1207 români, 447 ucraineni, 81 evrei, 4 germani, 7 poloni şi 1 slovac, meseriaşi fiind 4 evrei şi 2 străini, iar Găurenii – 63 români, 200 ucraineni şi 27 germani[3].
*
La Măriţei s-a născut, în 20 august 1913, pictorul Mircea Boşcoianu.
*