Ateneul Popular din Calafindeşti
*
Ediţia a VIII-a a FESTIVALULUI FANFARELOR de la Calafindeşti, manifestare culturală impecabil organizată de către primarul Loghin Saviuc şi de către colegii mei, Corina Scîntei, Dănuţ Lungu, Gabriel Sandu, Gheorghe Senciuc şi Aurel Alexa, mi-a oferit ocazia de a cunoaşte o localitate rurală cum nici nu puteam spera că există în România zilelor noastre. O comună cu toate utilităţile, cu drumuri asfaltate, cu un splendid parc, cu un Ateneu Popular care lasă în umbră orice casă de cultură din judeţ, cu o bibliotecă ultramodernă, cu un muzeu etnografic insolit (singurul din ţară care are şi mărturii ale culturii răzeşeşti), cu un Monument al Eroilor ca o pagină de carte, cu două fanfare tradiţionale (fără a forţa nota, pentru că, în Calafindeşti sunt trompetişti şi pentru şase fanfare) şi cu o colectivitate rurală admirabilă, prietenoasă şi deschisă la suflet.
*
Biblioteca din Calafindeşti
*
Sat celebru, chiar şi în Bucovina de odinioară, prin multele sale neamuri răzăşeşti, Calafindeştii nu-şi scoate portul strămoşesc sărbătoresc la iveală de teama folcloriştilor, care nici nu au auzit măcar de o astfel de cultură rurală, iar în muzeul etnografic al comunei nu intră, de teama toxiinfecţiilor intelectuale.
*
Portul răzeşesc feminin, adus în scenă de prezentatoarea festivalului
*
Deşi am văzut, de-a lungul timpului, fotografii vechi cu portul răzeşiţelor (am şi publicat câteva), până duminică, 26 octombrie 2014, încă nu am văzut un astfel de port pe viu, purtat de o femeie tânără. În muzeul etnografic al Calafindeştilor, mai ales fotografiile vechi, dar şi obiectele expuse (mantaua, specifică răzeşilor, iobagii “vecini” purtând doar sumane), am văzut astfel de mărturii şi o să-mi fac vreme, cândva, pentru un popas mai îndelungat.
*
Fotografii ale străbunilor din Calafindeşti
*
Dar nu pentru asta am mers eu la Calafindeşti, ci pentru fanfare, numai că năravul din fire nu are lecuire, aşa că, şi în timpul evoluţiilor scenice am cătat, cu bicisnicul aparat de fotografiat din dotare, şi spre altceva, şi spre identitatea reală, deşi ascunsă şi descifrabilă doar cu sufletul
*
Monumentul Eroilor din Calafindeşti
*
Fanfarele – două din Calafindeşti, din Stamate, din Dolhasca, din Todireşti, din Cândeşti, din Mileanca şi din Preuteşti – au fost jurizate de Alexandru Havriliuc, Petre Horvat şi Trifan Leancă (mulţi dintre foştii lui elevi au evoluat pe scenă), secretariatul fiind asigurat de Corina Scântei.
*
Corina Scîntei, Petre Horvat, Trifan Leancă şi Alexandru Havriliuc
*
Toate fanfarele au fost atât de bune, încât, la întoarcere, m-am trezit vorbind despre Datină cu Petre Horvat, pe care nu-l mai cunoşteam de vreo patru ani. Mi-au plăcut teribil şi cele două grupări de dansatori – copii şi tineri – din Calafindeşti, care au încântat publicul cu suite de dansuri care, la Calafindeşti, au biruit timpul, fără să le veştejească nici o contrafacere.
*
Fanfara “Trandafirul” din Calafindeşti
*
Câte un Premiu I şi-au adjudecat Fanfarele “Trandafirul” din Calafindeşti şi “Plai Bucovinean” din Todireşti, câte un Premiu II – Fanfarele din Stamate, “Valea Siretului” din Dolhasca, “Flori bucovinene” din Cândeşti (localitatea judeţului Botoşani făcea parte din Bucovina istorică), precum şi Fanfara din Mileanca şi a doua Fanfară a Calafindeştilor. Instrumentiştii din Preuteşti, aflaţi la începuturi şi nefiind de nimeni sprijiniţi (nici măcar costume nu au), s-au mulţumit cu o menţiune, pe deplin meritată şi cu un fel de… adălmaş pentru sigure viitoare premii.
*
Deşi sunt prieten vechi cu Loghin Saviuc, este pentru prima dată când calc în Calafindeşti, într-unul dintre numeroasele lui mandate, şi zău că sunt mândru de prietenul meu!
*
Loghin Saviuc, primarul Calafindeştilor
*
Nu vă fie teamă: băiatul ăsta nu şi-o ia în cap! Doar e neam de răzeş!
*
Ion Drăguşanul
*
NOTĂ:Fotografiile, inclusiv cele din galeria foto, pot fi văzute în mărime normală făcând click pe ele.