Festivalul Datinilor de Iarnă de la Suceava

*

*

Ca în fiecare an, de Ziua Sfântului Ştefan, la Suceava s-a desfasurat, şi în anul acesta, Festivalul Datinilor de Iarnă, într-o structură deja consolidată şi bine construită (omagiile noastre antecesorilor Aurelian Ciornei, Rodica Dominte şi Ileana Şutac), în care miticul, deci simbolistica arhaică se împleteşte, suficient de armonios, cu spiritul umoristic (uneori cam prea băşcălios) al satului românesc din Bucovina.

Manifestarea a început, ca în fiecare an, cu parada urătorilor din Câmpulung Moldovenesc (boulenii şi plugul proveneau din Pojorâta), Corlata, Hânţeşti, Udeşti, Vadu Moldovei, Mălini, Zvoriştea, Poiana Stampei, Cândeşti, Vama, Stroieşti, Şcheia, Boroaia, Cacica, Dolheştii Mici, Drăguşeni, Dolhasca, Vatra Moldoviţei şi Fântânele (în ordinea defilării, dar eu îi voi pune în galeria foto în ordine alfabetică), toţi prezentaţi, pe scenă, de redactorul de specialitate de la “Radio Iaşi”, Laurenţiu Ursache.

Sucevenii au dat năvală, în frunte cu aleşii lor judeţeni, să vadă frânturi de datină şi să trăiască starea aceea de inefabil, pe care netimpul datinii o provoacă neprecizat, dar răscolitor.

Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, domnul Ioan Cătălin Nechifor, şi Prefectul Judeţului Suceava, domnul Florin Sinescu, au evitat scările Palatului Administrativ, doldora de elita politică judeţeană, preferând să stea în mulţimea entuziastă, adunată pe esplanada Casei de Cultură, Ioan Cătălin Nechifor având de retrăit, prin prezenţa urătorilor din Vadu Moldovei, şi magia propriei sale copilării.

Fără îndoială că Festivalul Datinilor de Iarnă de la Suceava înseamnă, chiar şi cu micile sale scăderi (care ţin de băşcălia sărbătorească rurală), cel mai autentic şi mai spectaculos festival de acest gen din ţară, încă plin de semnificaţii străvechi, încă sacru şi adevărat, care merită văzut anual, inclusiv de către suceveni. Măcar pentru retrăirea propriei identităţi, într-o genealogie a spiritului ca expresie subconştientă a memoriei.

Probabil că, în câteva zile, voi primi fotografiile realizate de artiştii fotografi profesionişti ai Centrului Cultural “Bucovina”, dar, până atunci, vă pun la dispoziţie fotografiile pe care le-am făcut eu, în vreme ce vibram în faţa Cerbului din Corlata, a scăpărărilor mălinene de arhaism, a malăncii flăcăilor din Mihoveni (cu clopul străbunilor lor maramureşeni), a căiuţilor din Hânţeşti şi Zvoriştea sau a bunghierilor din Şcheia, Vama şi Cacica, deci în faţa relicvelor de autenticitate arhaică pe care le prefer. Subiectiv, desigur, lar şi în cunoştinţă de cauză (Ion Drăguşanul).

Înainte, însă, de a posta fotografiile, făcute ieri, cred că am obligaţia de a-i pune în pagină şi pe artizanii ediţiei din acest an a festivalului acestuia de excepţie, colegii mei, de la Centrul Cultural “Bucovina”, Viorel Varvaroi, Manager General, şi Ion Băiţan, Directorul Şcolii de Artă “Ion Irimescu”, Victor Rusu, Directorul Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Oana Sârbu Botezat, consilier artistic, Corina Scîntei, sufletul instituţiei, Dănuţ Lungu, sunetistul manifestării, şi Gheorghe Senciuc, băiat discret, dar harnic slujitor al faptului de cultură: