Realizat de:
Centrul Cultural „Bucovina”
Manager: Vasile Sorin Filip
Echipa de proiect:
Expert etnograf: Eutasia Rusu
Machetare și editare: Ing. Gabriel Sandu
Foto: Victor T. Rusu
Proiect aprobat și finanțat de:
Consiliul Județean Suceava
Președinte: Gheorghe Flutur
Vicepreședinte: Niculai Barbă
Vicepreședinte: Cristi Crețu
Gospodaria traditionala din Bucovina
„Victor T. Rusu nu a căutat niciodată Frumosul, pentru că nu a fost nevoie. Pentru că s-a obișnuit ca Frumosul să vină singur la el și să se așeze cuminte ori în fotografiile pe care le-a realizat cu pasiune, ori în poeziile pe care le-a scris cu talent. Din acest punct de vedere, Victor a fost un privilegiat. Dar și Frumosului i-a fost bine cu el. Păcat că s-au despărțit atât de repede.”
Acest calendar prezintă, prin treisprezece fotografii surprinse de-a lungul anului, aspecte din gospodăriile tradiționale bucovinene. El este un tribut adus memoriei artistului fotograf, Victor T. Rusu, un maestru al instantaneelor tradiționale bucovinene. Colajul este alcătuit din fotografii realizate de el, pe parcursul anilor 2010 – 2011.
În Bucovina, gospodăria tradițională se organizează funcție de activitățile cotidiene, dependințele gospodărești, având roluri ce țin de lucrul pământului (magaziile, șoproanele etc.) și de creșterea animalelor (grajduri etc.). Gospodăria țărănească s-a conturat în timp ca o complexitate arhitectonică, definită funcțional, evoluția ei fiind condiționată de subzonele geografice (ca material de construcție și elevație), de condițiile de mediu, de ocupații (predominanța uneia dintre ocupații), dar și de evoluția diacronică a arhitecturii rurale, deși anexele gospodărești sunt mai conservatoare sub aspect arhitectonic, față de casa propriu-zisă, care evoluează accelerat sub presiunea modei. Fiecare gospodărie s-a individualizat în contextul habitatului gospodăresc, prin numărul construcțiilor, prin poziționare și prin organizarea fiecăreia.
Calendarul este o poveste arhitecturală bucovineană, plină de simbolism, o incursiune în frumusețea discretă a lumii țărănești din această zonă.
Mulțumiri Maestrului Mihai Pânzaru-PIM și jurnalistului Sorin Avram, pentru colaborare!
IANUARIE
Denumirea populară de Gerar, face
trimitere la temperaturile scăzute ale iernii, dar si la faptul că, în funcție de acestea, oamenii preziceau cum va fi primăvara. Dacă nu era ger în ianuarie, atunci se anunța să fie în martie, aprilie, iar dacă de Bobotează crăpau pietrele, era foarte posibil să ningă în februarie. Cuvântul ianuarie înseamnă drum, cale, trecere, simbolizând Începutul și Sfârșitul.
FEBRUARIE
Februarie este luna în care crapă ouăle sub corb, după cum se spunea altădată, când timpul avea altă rânduială. Numele popular de Făurar sau Faur, face referire la activitățile meșterilor fierari de la sate, care în această perioadă reparau sau confecționau pluguri și alte unelte agricole, pentru munca câmpului.
MARTIE
În străvechiul calendar al românilor, luna martie coincidea cu prima lună a Anului Nou Agrar. În luna Mărțișorului (Germinar), natura se trezește la viață, încolțesc semințele, chiar și cele din beciuri și zămnice. Acum încep muncile agricole, se curăță livezile și grădinile și se scot stupii de la iernat. Mărțișorul – 1martie, reprezintă un vechi ritual de înnoire a timpului, în prag de primăvară.
Echinocțiul de primăvară – 20 martie, este momentul când ziua și noaptea sunt egale.
APRILIE
Luna aprilie, numit și Prier, pentru că timpul se încălzește, priind pământului, marchează perioada muncilor agricole de primăvară, dar și începutul pășunatului și urcarea oilor la munte. În Prier este începutul Anului Pastoral, de Sân Gheorghe, sărbătoare cu dată fixă, de mare rezonanță în Bucovina, care avea ocrotitor, încă din vremea lui Alexandru cel Bun, pe Sfântul Gheorghe, Purtătorul de biruință.
MAI
Luna mai este cunoscută sub numele de Florar sau Frunzar. Aceasta debutează cu sărbătoarea populară de Armindeni
(ziua pelinului). Pelinul înflorește în această
lună și este o plantă foarte importantă în terapeutica populară. În luna mai, când apar schimbări bruște ale vremii și ploi cu gheață, se țineau și anumite sărbători populare, care aveau puterea să păzească totul de gheață.
IUNIE
Supranumită și Cireșar sau Cireșel, în luna iunie este vremea la care se coc cireșele, primele fructe care fac deliciul copiilor, de asemenea și al oamenilor
întorși de pe câmp, ori de pe dealuri.
În această lună cade și Solstițiul de Vară – 21 iunie, când ziua are durata maximală, urmând ca de acum să înceapă a scădea.
Tot luna iunie, marchează mijlocul verii, începutul secerișului și al cositului.
IULIE
În luna iulie, denumită popular și Cuptor, se țin anumite sărbători pentru paza recoltelor, caselor, viilor, luna fiind una extremă, cu potențial mare de secetă, dar și de ploi puternice, cu trăsnete și grindină. De aici vine și pericolul pentru cerealele aproape de secerat, pentru grădini, vii, livezi, dar și pentru case și turme.
AUGUST
Luna august, supranumită popular și Gustar, Secerar sau Măselar, este un important stâlp calendaristic în calendarul popular. Reprezintă un hotar între vară și toamnă, când iarba înceta să mai crească, când se schimbă fața pământului,iar apele încep a se răci.
SEPTEMBRIE
Septembrie mai era numit, Răpciune,
denumire care vine de la răcirea vremii, dar și Cumpănar, de la Echinocțiul de toamnă – 23 septembrie, când ziua și noaptea stau în cumpănă dreaptă. În conștiința țăranului român, toamna începea de fapt pe 8 septembrie – Nașterea Maicii Domnului, când pleacă păsările călătoare, când insectele și reptilele se retrag în ascunzișuri, iar frunzele copacilor încep să îngălbenească.
OCTOMBRIE
Octombrie, supranumit și Brumărel, marchează maturizarea timpului și începutul unui declin calendaristic. În această lună, muncile din câmp și din gospodărie sunt intense: se strâng roadele din grădini, livezi, vii, de pe câmp, se pregătesc animalele pentru iarnă, se desfac stânele și se împart (întorc) oile, se încheie tomnatul.
NOIEMBRIE
În luna noiembrie, întâlnită popular sub denumirea de Brumar sau Promorar, se făceau clăci, șezători și pregătirile pentru iarnă. Această lună făcea tranziția între toamnă și iarnă. Era vremea când vinul fermenta și se limpezea în butoaiele gospodarilor harnici. Dacă era timp bun, se plantau și pomi, se ara, ori săpa pământul, pentru a fi afânat primăvara, când se puneau semințele pentru recolta din acel an.
DECEMBRIE
În luna decembrie, numită popular și
Undrea sau Indrea, iarna e în dreptul ei, spun bătrânii. Este luna Solstițiului de Iarnă-21 decembrie, cu noaptea cea mai lungă, de acum ziua crescând câte puțin. Sărbătoarea cardinală este
Nașterea Mântuitorului (Crăciunul) – 25 decembrie. Cel mai așteptat moment
al lunii este Ajunul Crăciunului (Moș Ajun)
– 24 decembrie,când toți copiii colindă satul, pentru a vesti nașterea lui Hristos.
